Deschiderea Inimii
Deschiderea Inimii
La uşa inimii-nchise, de vei bate oricând Isuse!
Ai s-o găseşti încuiată, cu zăvoare multe puse,
Numai eu de voi deschide, vei putea în ea intra
Pentru-a-ncepe curăţirea, şi prin Duhul a lucra.
Şi-ncepand în ea să vină, pacea sfântă, bucuria,
Turnate prin haru-Ţi sfânt, va intra în armonia
Dragostei ce S-a jertfit aducând marea salvare,
Când la Golgota, pe cruce, a ieşit învingătoare.
Dacă eu o voi deschide, Tu vei da din ea afară
Tot ce nu-Ţi este pe plac, constituind o povară;
Pregătită să primească, dragostea mântuitoare,
Va putea ca să o schimbe într-o oază roditoare.
Dela viaţă spre viaţă, revărsând balsamul sfânt
Ce din ceruri L-ai adus, la omul de pe pământ,
O! Inima din nou născută va fi-o binecuvântare
Pentru-acei din jurul ei, care aşteaptă-o alinare.
Şi îndreptându-i la Izvorul, singurul al izbăvirii
Pe toţi cei care însetează, dorind apa mântuirii,
Menirea-şi va împilni, chemându-i la pocăinţă
Pe toţi cei ce sunt trudiţi, la odihna-n umilinţă.
Dragostea-i pilonul vieţii ce venind din veşnicii
Ea, a pecetluit scopul creării lumilor din temelii,
Ea a fost şi va rămâne forţa cea transformatoare
A inimii care doreşte, spre-altă viaţa-nnoitoare!
Dornică de-a fi curată, ţintind spre desăvârşire,
Potrivit cu sfera noastră, prin cerească vieţuire,
Cu speranţele îndreptate, spre marele-i jubileu,
Mult ferice va fi-n ziua-ntâlnirii cu Dumnezeu!
Flavius Laurian Duverna
