Deşteaptă-te!…
Deşteaptă-te!…
O, suflete, ce te-amăgeşti
Şi-ai apucat pe căi deşarte,
E ziua acum să te trezeşti
Deşteaptă-te din moarte!
Peste pământu’ întunecat
Lumina sfântă a strălucit,
Prin slava Domnului Isus
Ce iată acum, c-a răsărit!
Ridică-te, căci strălucirea
Pământul tot îl împânzeşte,
Iar negura dintre popoare
Tot mai rapid se risipeşte!
Scoală acum din amorţire!
Vremea începe a-nsenina,
Spre orizont se-arată zorii
O! şi Domnul te va lumina.
Tu nu cu lucruri pieritoare
Cu-argint şi aur eşti salvat,
Ci sângele, vărsat la cruce
A curs si te-a răscumpărat!
De-aceea azi, să te înrolezi
În prea solemna Sa lucrare,
Acum e timpul cel mai bun
Răspunde la a Lui chemare!
Căci iată mare, e secerişul
Şi lucrători sunt prea puţini,
Porneşte îndată şi lucrează,
Şi-n jurul tău şi-ntre străini!
Roagă-te, la Domnul Sfânt
Să scoată sinceri lucrători,
În holda lumii să pornească
Ispravnici bravi, secerători!
Nu mai e timp de zăbovire,
Sunt zile-acum de secerare,
Şi holdele de grâu aşteaptă
De a fi strânse, în hambare.
Din cele patru zări se-aude
Cum geme prinşii, în arcan,
-,,O, Trece-ţi, şi ajutaţi-ne!’’
E-acel strigăt Macedonean.
Auzi chemarea cum răsună
Şi-al ei ecou cum el răzbate,
Din răsărit tot mai spre-apus
Din miazăzi la miazănoapte!
Solia, iată, acum te cheamă
S-o răspândeşti, mai apriat,
La ori-şi-ce neam şi popor,
Căci Isus vine, ca Împărat!
Flavius Laurian Duverna
