Din Ţara Vrăjmaşului
Din Ţara Vrăjmaşului
Motto: Ieremia 31. 15 – 17.
,, Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude la Rama,
plângeri şi lacrămi amare; Rahela îşi plânge copiii;
şi nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu
mai sunt!”
,, Aşa vorbeşte Domnul: ,, Opreşte-ţi plânsul,
opreşte-ţi lacrămile din ochi; căci truda îţi va fi
răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăş
din ţara vrăjmaşului.
,, Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul;
copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!”
S-a întâmplat o criză-odată
De-mpăratul Irod provocată,
La Betleem şi-mprejurimi
Când ostaşi cruzi şi haini,
Au omorât, cu-ale lor săbii
Pe-ai mamelor micuţi copii.
Dar, o! Ce l-a determinat
Pe Irod, marele Împărat,
Să poruncească să ucidă
Copii micuţi, fără de vină,
De la doi ani şi mai în jos?
– Motiv era: Isus Hristos!
El se născuse, fiind Mesia
Cum anunţase proorocia,
Că-n Betleem, cetatea mică,
A lui David, cel fără frică
Se va năştea Cârmuitorul,
Cel ce va fi, Izbăvitorul,
Al poporului ales, Israel,
Şi-al oamenilor de-orice fel
Făr-a conta neam şi popor,
Căci pentru toţi Mântuitor
Prin sfânta Sa neprihănire,
Garant va fi spre izbăvire.
Vestirea aceasta, pe-mpărat
Grozav de mult la-ntărâtat,
Că el îndată, a decretat
Spre-a merge şi neîntărziat,
Ca pruncii să fie proscrişi
Şi chiar de îndată-a fi ucişi.
Sub jalea mare-a mamelor
S-a-nfăptuit crudul omor,
Trecând din lumea celor vii
Dincolo-n ţara vrăjmaşului,
Paisprezece mii de copii
Sub ascuţişul crud de săbii.
Dar plânsu-amar, îndurerat
Tatăl Ceresc l-a mângâiat,
Zicând că ei se vor întoarce
La pieptul mamelor în pace,
Spre-a-şi trăi viaţa-n bucurie
În cea mai scumpă veşnicie.
Flavius Laurian Duverna
04 decembrie 2012
