Din valea plângerii…
Din valea plângerii…
De aici…- din valea plângerii,
Am venit, Doamne, la Tine
Prin lacrimi…şi prin suspine,
Ce le-or strânge,…- îngerii,
Şi-n burduful Tău le-or ţine!
Căci, Doamne, nu urgiseşti
Niciun suflet ce Te cheamă!
Tu-a lui rugă, o ei în seamă
Şi pe-al Tău braţ îl primeşti,
Fiindcă-n iubire, nu-i teamă.
Aici jos,…- în valea plângerii
Ai venit, din cerul cel fericit,
Ca să-mi spui…că-s mântuit
Prin har şi-n virtutea ungerii,
La Calvar, totul ai îndeplinit!
De-aici, din genunea adâncă
Fiind sub aspră condamnare,
Fără vreun drum de scăpare
Doar la Tine sper, căci încă,
Prin jertfă-mi poţi da salvare!
Sângele-Ţi, ce-a curs şiroaie
Sus, la răstignirea pe munte,
A-ntins cea mai sacră punte;
Nimenea să vrea, no-ndoaie
Nici nu poate…să o-nfrunte.
Din cer sus, – pân-la pământ
Puntea Jertfei stă-n picioare,
Garant pentru-a mea salvare
C-am să-ajung în cerul sfânt,
Prin marea-Ţi, răscumpărare!
Flavius Laurian Duverna
26 februarie 2011
