Dorita Dezvoltare
Dorita Dezvoltare
De-aş fi azi, un bob de grâu
Purtat cu gingăşie, în mână,
Şi nu-azvârlit într-un pârâu
Ci-n stratul umed de ţărână,
De-a ochilor privire-ascuns
Mi s-ar efectua germinarea,
Prin grija Acelui Nepătruns
Să-mi dezvolt multiplicarea.
După procesul de încolţire
Prin faza cea de dezvoltare,
S-ajung la clipa de-nfrăţire
Când nodu-i de ramificare!
Şi chip să iau în firul verde
Smuls din putreda sămânţă,
Dovada cum din ea purcede
Viaţă cea nouă-nspre fiinţă.
Cu vârful fraged către soare
De vântul lin fiind mângâiat,
Prin raze dulci, strălucitoare
Să cresc mai sus, energizat!
Când şi frunză, după frunză
De-a lungul paiului se-nşiră,
Spre-nălţimi ca sa pătrunză,
Corola atunci falnic respiră!
Şi când spicul, în miniatură
Cu al său mugure deja floral,
Contur va prinde, în făptură
Tot mai spre soare, vertical,
Ca un stindard alb, fâlfâitor,
Ce briza-l leagănă în suflări,
Să cresc spre vârf, încetişor,
În taina scumpei dezvoltări!
S-ajung astfel un spic deplin
La stadiul cel de maturizare,
Când dintr-un bob o sută vin,
Să umple golul din hambare.
Marcat de multele schimbări
Spre ziua scumpă, a dăruirii,
Sa trec cu brio transformări
Care produc, vestea-nnoirii!
Şi-acelaşi bob de grâu să fiu
Prin viaţa păstrată-n mister,
Ce-ascunde-n embrionul viu
Sigiliul pentru…un caracter!
Flavius Laurian Duverna
