Două Legi
Două Legi
De ce există-azi două Legi
În mine, în veşnicul război,
Cu firea, ce greu o-nţelegi
Cum el se poartă între doi?
Privind, la veacuri în urmă
Primul om, ce-a fost creat,
Vedem cum ispita-i curmă
Viaţa lui… ce i-a schimbat.
Atunci s-a-nfiripat păcatul
Denaturând cursul normal,
Al Legii prea sfinte în altul
Benefic, pentr-un alt ideal.
Astfel, o altă lege a apărut
Ce s-a înfipt în neascultare,
Care pe loc, ea a şi-nceput
Lucrarea sa împotrivitoare.
Şi Legea Duhului de viaţă
A adevărului mare, suprem,
Cu Legea firii drept în faţă
Se luptă sub greul blestem.
Şi-acum, cine mă va izbăvi
De trupul acesta de moarte,
Dacă o, Doamne, Tu n-ai fi
Învingător şi peste moarte?
În veci de veci recunoştinţă
Ţie-Ţi aduc, şi-Ţi voi cânta,
Smerit şi în sfântă umilinţă
Spre gloria-Ţi, m-oi avânta!
Flavius Laurian Duverna
