Dumnezeu, este Iubire!
Dumnezeu, este Iubire!
Când Universu-a fost creat
Şi legi eterne i-au fost puse,
Când alte lumi l-au populat
Şi sub legi, ele-au fost puse…
În scurgerea vremii, mereu,
S-a interpus, sfânta mărire:
Că Dragoste, e Dumnezeu,
Şi Dumnezeu… este Iubire!
Ea S-a extins, la nesfârşit
Spre bunăstarea, a tuturor,
Şi în Universul ce-a clădit
S-a remarcat convingător…
Că în veşnicii, va fi mereu
A slavei Sfinte-o oglindire:
Că Dragoste, e Dumnezeu,
Şi Dumnezeu… este Iubire!
Atunci când marea tragedie
S-a declanşat în ceruri sus,
Când Lucifer a vrut să ştie
Puterea în slavă a lui Isus…
În Univers se contura greu
Noul concept, că pin zidire
,,Dragoste, nu-i Dumnezeu,
Şi Dumnezeu… nu e Iubire!
În hotărârea ce-a fost luată
De-a i se da un timp anume,
El, şi toată-oştirea alungată,
Au confirmat în noua lume…
Că lupta lor, e încă mereu,
Un scop infam de nimicire,
Dar Dragoste, e Dumnezeu,
Şi Dumnezeu… este Iubire!
Iubirea, a fost atât de mare
Şi n-a putut ca să înceapă,
Nici amendare, nici mutare,
Nici altă Lege să conceapă.
Ea luminează-n veci, mereu,
Din Golgota prin strălucire:
Că Dragoste, e Dumnezeu,
Şi Dumnezeu… este Iubire!
În forma Ei cea maiestoasă
Jertfindu-Se pe-altarul sfânt,
De Univers, greu înţeleasă,
S-a pogorât pân-la pământ.
Venind cu drag din empireu
A demonstrat a Sa înjosire:
Că Dragoste, e Dumnezeu,
Si Dumnezeu… este Iubire!
Flavius Laurian Duverna
