Farmecul Codrului
Farmecul Codrului
Când apar stele mii seara
Pe-albastrul cer de cristal,
În drum galbenă ca ceara
Luna, astrul nopţii sideral
Trece-n marşu-i triumfal.
Calea-i peste munţi şi ape,
Peste păduri cu izvoare,
Unde vin ca să se-adape
În ce-a codrului răcoare
Cerbi, după zăduful mare.
Viaţa-n ritmu-i se trezeşte
Când încet soarele-apune,
Codrii verzi se-nveseleşte
Şi din frunze încep să sune,
Oştirea-n cârd să-şi adune.
Când molcom vântul adie
Cu-a sa briză, ca-n descânt,
Freamătul de codru-mbie
Cu chemarea-n dulce cânt
Să-i cunoşti farmecul sfânt.
Seara, după-asfinţit, vietăţi
Cată să-şi găsească hrana…
Prin stufişuri şi prin bălţi,
Cântă broaşte-n cor osana
Domnului, ca-n şi-alte dăţi.
Din instinct Îl preamăresc
Căci El grija lor o poartă,
Şi-animale, păsări cresc…
Lipsite de-a şti de soartă,
Viaţa-n codru şi-o trăiesc.
Cât de scumpă este viaţa
Când după odihnă, în zori,
Vin cu ,,Bună dimineaţa”
Mii de-albine, peste flori,
Şi din nectar iau dulceaţa.
Şi de-i ziuă, şi de-i noapte
Viaţa curge-n feluri multe,
Cine-ar fi s-audă-n şoapte,
A codrului taină s-asculte,
Desluşind rosturi şi fapte?
Flavius Laurian Duverna
27 octombrie 2011
