Fericirea, cea cerească
Fericirea, cea cerească
Fericirea cea cerească
Pentru omul ce-ai creat
Căzând Doamne în păcat,
Ea avea să se sfârşească
Când din rai el a fost dat
Afară, fiindcă-a mâncat,
Din pom răul să cunoască.
Fericirea cea cerească
Pentru veci fiind alungată
Trebuia iar câştigată,
Prin mila Dumnezeiească,
Prin Dragostea acordată
’N jertfa Golgotei predată,
Proorocia să-mplinească.
Fericirea cea cerească
Neînchipuită-n grandoare,
Cu raiul ei plin de soare,
Cu viaţa-i duhovnicească
Stând sub binecuvântare,
Prin Dragostea iubitoare
Trebuie să se-mplinească.
O! Şi ce scumpă ea va fi
Prin linişte şi-armonie
’N pacea dulce-n veselie
Pentru acei ce-o vor trăi,
Tresăltând de bucurie
Căci o-ntreagă veşnicie
Pe Domnul, vor preamări.
Flavius Laurian Duverna
09 octombrie 2012
