Glas de Rugăciune
Glas de Rugăciune
Din splendoarea Sfântă, a Tronului-nalt
Doamne, Te rugăm, să Te înduri de noi,
Să pregăteşti drumu-n prea-măreţul salt
În lupta cea crâncenă,-a zilelor de-apoi!
Pe-altarul cel sacru, -al inimilor noastre,
Fă ca-n belşug proaspăt iubirea să ardă,
Şi-n stropi clari de aur în flăcări albastre,
Să străluce în beznă, ea să nu se piardă!
Vremi sunt tot mai grele! Ura se lăţeşte,
Dragostea-ntre fraţi, se stinge-apunând,
Pe-ale vieţii pagini, ea mereu descreşte,
Doamne fii cu noi, mai mult ca oricând!
Semnele sunt sumbre, anunţând mereu
Că aproape-i timpul secerişului cel copt,
Iar lucrarea noastră, urcă-nspre-apogeu
Rupând pâinea-n şapte şi dând-o în opt.
Aruncând pe ape,-al vieţii Sfânt Cuvânt
Este timpul propice, de voci consacrate,
Ducând Vestea bună pe-ntregul pământ
Pentru-a strânge grabnic roadele salvate.
Toarnă acum din ceruri binecuvântarea,
Ca-n vremuri de glorii, Ploaia Timpurie!
Este timpul optim, de-a-ncheia lucrarea,
Prin Marea Strigare, prin Ploaia Târzie!
Flavius Laurian Duverna
