În faţa semnelor…
În faţa semnelor…
Privind la semnele, cereşti
Sunt puţini acei ce-ntreabă:
Ce-anunţă ştiinţei omeneşti,
De ele trec, cu-atâta grabă?
Ce sunt cu-atâtea, uragane,
Ce fac prăpăd în devastări?
Ce ne spun marile cicloane,
Cu-a lor sinistre perturbări?
Şi naufragiile de pe oceane,
Şi accidentele pe căi ferate,
Şi prăbuşirile,… de avioane,
O! de ce aduc atâta moarte?
Şi-ntre popoare, şi naţiuni,
De ce-s atâtea frământări?
De ce, în ale lor, reuniuni
Nu se ajunge la împăcări?
De ce se nasc, atâtea crize
Primejduind viaţa zi de zi?
De ce, atâtea mari analize
Nu au succes, de-a le opri?
Sunt întrebări, care merită
Să fie acum în calcul luate,
Când şi-orice forţă e oprită
De-a controla acestea toate.
Acum, timpul poate-i sosit
Să stăm putin şi să gândim,
Că toate-or avea, un sfârşit
Şi-ar trebui, ca trezi să fim.
Să Îl rugăm, pe Dumnezeu
Ca inimi multe să-nţeleagă,
Că-n nori de este curcubeu
Semnele multe, îl dezleagă.
Flavius Laurian Duverna
09 decembrie 2010
