În săptămâni zile se scurg
ianuarie 15, 2010
În săptămâni zile se scurg
În săptămâni zile se scurg,
Şi-n luni şi-n ani neîncetat,
Şi al istoriei, sobru amurg
Aşteaptă de-a fi confirmat.
Atâtea semne se-mplinesc
Şi pe pământ şi sus pe cer;
Cu glas de tunete vorbesc
Nu azvârlite-ntr-un ungher!
Le simte întreaga omenire
Speriindu-se pentru o clipă,
Dar nu vrea c-a ei, fericire
S-admită c-o trece-n risipă.
Şi-ajuns-am timpurile grele
Al zilelor, când spre sfârşit,
Se înmulţesc gândiri rebele
Şi mult se-ntind necontenit.
Numai o clipă – aşa zicând –
E pentru-oricine ce-n zadar,
Va alerga-n dureri strigând
Ca să mai fie…timp de har.
Căci în curând Apocalipsa
’Şi va spune ultimul cuvânt,
Manifestându-Se-n eclipsa
Lipsei de har de pe pământ.
Flavius Laurian Duverna
