Informare Divină
Informare Divină
Când omul viaţa a-nceput
Să şi-o trăiască în Paradis,
Prin îngeri a fost informat
Despre păcat, tot i s-a zis.
Cum marea luptă-ncepuse
În ceruri pentru-acaparare,
Cum Lucifer, se răzvrătise
Mânat de dorul de înălţare.
Cum, că-n Sfaturile cereşti
Şi celelalte lumi, au asistat,
Şi cum Dragostea a stăruit
Ca să-l convingă, de păcat.
C-a stăruit ’ndelung iubirea
Să-şi indrepte a sa gândire,
Lucrarea rea să-şi înceteze
Fiindcă era şi el tot o zidire.
Finalul său a fost dezastrul,
Căci el şi toţi îngerii amăgiţi,
Au fost din ceruri, depărtaţi
Şi doar.. ,,un timp îngăduiţi.”
,,Îngăduiţi” o vreme anume
Să se poată, în toţi dezvolta,
Şi-n Lucifer şi-n ai lui îngeri
Gândul rău, de-a nu-asculta.
Astfel, omul, a fost instruit
Să nu cadă, în vre-o ispită,
Ca el să nu-şi piardă viaţa
De Domnul Sfant, hărazită.
Flavius Laurian Duverna
