Isuse, lângă Tine!…
Isuse, lângă Tine!…
Îmi place Isuse, lângă Tine!…
Să fiu sub cerul plin de stele,
S-ascult cuvintele-Ţi Divine
Atât de scumpe fiinţei mele!
Ca Nicodim, care în noapte
Te-a căutat, pân-Te-a găsit,
Mânat de duhul unei şoapte
Doresc s-ascult, glasul iubit.
Căci vreau naşterea din nou,
Şi schimbarea în Duh Sfânt,
Să răspândească, al ei ecou
Cât voi trăi pe-acest pământ.
Hrănindu-mă cu pâinea vieţii
Ce Doamne dai la toţi-n dar,
S-o am, când zorii dimineţii
Mă cheamă la…sfântul altar.
Şi peste zi s-o-mpart în şapte
Şi chiar în opt s-o răspândesc,
Din om în om tot mai departe
S-o aibă toţi, cei ce-o doresc.
Să-astâmpere, pe înfometaţii
Cei flămânzi…după dreptate,
Şi-n acest fel, s-o dea la aţtii,
Lăudând marea-Ţi, bunătate.
Căci pâinea, Tu eşti Doamne!
Ce lumii întregi, Te-ai dăruit,
Ca ea să poată, să se-ntoarne
Din al fagaşului, drum rătăcit.
Şi-atunci din nou vei reaşeza
În Universul cel etern, curat,
Şi-acest pământ cu lumea sa
Ce-n veci de veci va fi salvat.
Căci dorul scump al veşniciei
Va fi-mplinit, cu scumpătate,
Şi acei ce-n vremea pribegiei
S-or bucura, în final de toate.
Atunci va fi-acel mare puseu
De bucurie sfântă-a mantuirii,
Transmis, prin Galaxii mereu
Spre gloria măreaţă, a Iubirii.
Flavius Laurian Duverna
