Iubire Sfântă!…
Iubire Sfântă!…
Iubire Sfântă, prea suavă
Ca flacăra de foc arzând,
Tu-n umilinţă, fără slavă
Ai strălucitt nefumegând.
De unde-ai izvorât, Iubire
Cu-al Tău balsam alinător,
Şi ai turnat peste-omenire
Prin harul mare, salvator?
Ai izvorât din Dumnezeu
Şi-ai răsărit din veşnicie,
În străluciri, de curcubeu
Ţi-ai pus eterna…temelie!
Ai vrut, şi-ai arătat zidirii
Că tot în ea-i desăvârşire,
Supus fiind sub legea firii
La cea mai sfântă umilire.
Şi în voinţa-Ţi necuprinsă
În aplicare, ai pus…planul,
Şi viaţa de a fost pretinsă
Sub cruce ai suit Calvarul.
Ai îndurat, tragica moarte
Şi ai fost pusă în mormânt,
Să poţi avea veşnică parte
La Tronul Tatălui cel sfânt.
Şi dela muntele…Golgota
Din ziua scumpei învieri,
Te-ai ridicat iarăşi la cota
Celei mai scumpe replieri.
Să poţi anula răzvrătirea
Ce-a inundat întregul cer,
Prin faptul că nelegiuirea
A stat ascunsă, în mister.
Iarăşi s-aşezi ca la-nceput
Perfecta ordine prin pace,
Ce a costat mult şi-a durut
Dumnezeirea, de-a o face.
O, numai Tu Sfântă Iubire
Te-ai coborât, atât de jos,
Salvând întreaga omenire
Prin jertfa dată, ca prinos!
Flavius Laurian Duverna
