Iubirea, e darul prea mare
ianuarie 12, 2010
Iubirea, e darul prea mare
Iubirea, e darul prea mare
Un atribut sublim, feeric,
Pentru o lume în pierzare
Legată-n lanţul Luciferic.
Ea S-a născut din veşnicii
Şi veacuri multe au trecut,
Pân-să se-arate în raze vii
Să caute ce-a fost pierdut.
Din taina ascunsă, s-a ivit
Mijlocul practic de salvare,
Şi-acel ce crede-i, mântuit,
În jertfa sfântă, salvatoare.
Şi-acele lumi nenumărate
Prin vestea bună a jertfirii,
Privind, au fost stupefiate
De prea-înjosirile, Iubirii.
Au înţeles doar la Calvar
Puterea cea miraculoasă,
De-a-ntregi prin jertfă iar,
O veşnică, singură Casă.
Ca o pecete, neschimbată
Din jar aprins Ea izvorând,
Rămâne-o flacără-nălţată
Spre alte sfere, luminand.
Flavius Laurian Duverna
