Mă-ncred în Tine!…
Mă-ncred în Tine!…
Mă-ncred în Tine, Doamne sfinte
Când bântuie vremea cea rea,
Când urlă vântul prin suflarea
Să-mi spulbere tot ce-n-nainte
Am strâns pe calea cea aleasă,
Călătorind spre scumpa casă!
Mă-ncred în Tine, Doamne sfinte
Când norii de plumb în furtună
Mă-ameninţă să mă răpună,
Atunci a Tale învăţăminte
Mă pregătesc şi mă-ntăresc
Mergând spre locul cel ceresc!
Mă-ncred în Tine, Doamne sfinte
Că Tu eşti Stânca mea cea tare,
Sub care stau-n-arşiţa mare
A soarelui, ce-arzând fierbinte,
În foc de grele strâmtorări
Căci grija-mi porţi, în încercări!
Mă-ncred în Tine, Doamne sfinte
Ştiind c-acestea toate-or trece;
Prin Duhul Sfânt, cu sânge rece
Voi merge-astfel mereu-nainte
Spre patria cea mult dorită,
Spre-a ei cetate-n veci slăvită!
Flavius Laurian Duverna
24 ianuarie 2012
