Marea Întâlnire
Marea Întâlnire
La Tine, o Doamne, în rug-astăzi vin
Cu sufletul searbăd scăldat în suspin,
Să-mi vindeci durerea şi chinul amar
Să-mi dai pacea dulce a sfântului har.
De-a Ta părtăşie mi-e sufletul dornic
De Spiritul Sfânt, să rămân statornic,
Să înving totdeauna demonica-i vrajă
Să nu cad pe cale în tainica-i mreajă.
Iubirea prea Sfântă, aş vrea să pricep
Şi-o viaţă prin jertfă cu drag să încep,
Puterile toate, să le-adun, să le strâng,
La pieptu-Ţi Isuse, să cad şi să plâng!
Să-mi ştiu azi zdrobită, a trupului fire,
Din sclavia-i cea crudă să am izbăvire,
Să lupt spre-a o birui, cu poftele sale
Dorinţele şi planurile, să fie-ale Tale!
Idealul prea scump aş vrea să-l ajung,
Şi-n calea credinţei, deşi drumu-i lung,
Să strâng vreau cu sârg, laurii cereşti
În ghirlande de aur, din spinii lumeşti.
Prin văi şi ruine, prin deşert sau pustiu
De-o fi ca să trec, al Tău vreau să fiu!
Pe drumul dreptăţii, condu-mă înainte
Şi-aşterne-mi pe cale, poveţele sfinte!
Cu patos şi dor, Te chem, Te doresc,
Căci azi simt nevoie de harul ceresc,
Povara din suflet aş vrea s-o descarc
La crucea Golgotei, iubirea să-ncarc!
Să spun lumii întregi, iubirea cea vie
Şi-n inimi zdrobite, ea mereu să-nvie,
Şi-n partea de lucru, care îmi revine
În dureri şi lacrimi, să fiu lângă Tine!
Cu planul salvării, mereu tot-nainte
Să spun tuturora, să le-aduc aminte,
De harul Tău Sfânt, pentru omenire,
De vestea cea bună, şi marea iubire.
Şi vrajba şi ura, de mi-or fi-mpotrivă
Ca luntrea vieţii, să-mi ducă-n derivă,
Spre Tine să-mi fie, speranţa salvării
Să nu mă scufund, în adâncul mării!
Năvalnice valuri, prin volburi de ape
De-or izbi-n furie credinţa să-mi sape,
Dragostea voi pune-o, în locul dintâi
Nădejdea preasfântă-mi va fi căpătâi.
Spre sfântul ideal, peste valuri purtat
Condu-mă la ţărmul cel mult aşteptat,
Şi-n negura nopţii, trimite-mi lumină
Din farul cel veşnic, din slava divină!
Pe-ntinderi de ape, în timp de furtună
Când braţul nevolnic, e gata s-apună,
O,Tu barca salvării, aruncă-mi în larg
La Tine s-ajung, fiind sus, pe catarg!
La ţărmul iubirii, cu turnu-i de veghe
Reflectând în zare peste mii de leghe,
Lumina-Ţi divină ce-n raze-ai vărsat
Să fiu lângă Tine, mi-e dorul purtat!
La marea întâlnire, ce v-a fi împlinită
Atât de-aşteptată, şi prea mult dorită,
Să-mi pot exprima bucuria-n cuvinte
Rostită în imnuri de coruri prea sfinte.
Când cerul întreg, suna-va-n cântare
Preamărind biruinţa-n jertfa Ta mare,
Să fiu împreună, cu îngerii cei sfinţi
Ce au fost cu mine, în lungi suferinţi.
Să gust din favoarea, măreţelor taine
Veşmântul luminii, să-mi fie iar haine,
În sfânta-Ţi prezenţă să pot să trăiesc
Speranţele sfinte, ce-n suflet nutresc.
Să sorb cu nesaţiu, din marea-Ţi iubire
Şi-n suflet să-mi strâng, sfânta fericire,
De-a fi lângă Tine, o Doamne-n vecie,
De viaţa prea scumpă, să am părtăşie!
Simţind împlinirea făgăduinţelor sfinte,
Privind la iubirea-Ţi, ce-o curge-nainte,
În veşnicia întreagă, să stau şi s-admir
Cum ea se dezvăluie, în torente de mir.
Balsamu-I puternic să văd cum răzbate
Ca un tonic fluid, pulsând viaţa în toate,
Din Universul mareţ, cu lumi şi minuni
Ce veşnic, o Doamne, Îţi vor fi cununi.
Când vei fi proclamat Împărat al măririi,
La încoronarea finală, ca preţ al jertfirii
Ce-ai plătit fără murmur cu viaţa divină,
Să fiu în oştirile ce cu drag Ţi se-nchină.
Să mă bucur de slava măreţiei în glorie,
Că-n lupta cea mare-n final de victorie
Asupra pacatului, s-a terminat tragedia,
Ce şaizeci de veacuri a umbrit veşnicia.
Flavius Laurian Duverna
