Mi-aduc aminte, Mamă!
Mi-aduc aminte, Mamă!
Din anii, cei fragezi de copil,
Mi-aduc acum aminte mamă!
Cum paşii-mi urmareai tiptil
Ca să nu cad, fiindu-ţi teamă.
Şi cum de mâini tu m-apucai
Privindu-mă cu ochi fierbinţi,
Atunci când mersu-mi dirjai
Prin sforţări grele-n neputinţi.
Astfel, erai în ceasul fericirii
C-al tău odor, ce-n picioruşe,
Îţi simte-n glas,…grija iubirii
În vorbele cu drag ce-i spuse.
Şi mă prindeai la sânul dulce
Şi m-alintai-n vorbe duioase,
Când bolile-ncercau s-apuce
Din trupu-mi clipe dureroase.
O! Şi-atunci în rugă te plecai
Cu sufletu-ţi, cuprins de dor,
La Domnul, de-unde aşteptai
Răspuns, l-a strigăt de-ajutor.
Şi câtă linişte, câtă împăcare
Pe chipu-ţi placid străluceau,
Când raze scumpe de-alinare
În unde dulci mă cuprindeau!
Mi-aduc acum aminte mamă!
De toate acestea,-cu mult dor,
Şi vreau în minte să ţin seamă
De-al dragostei curgând izvor!
Flavius Laurian Duverna
16 februarie, 2010.
