Minuni
Minuni
De te opreşti, din cugetare
Şi-n jurul tău priveşti atent,
Vezi în a Domnului lucrare
Că-n toate El, este prezent.
În râuri, mări, şi în oceane,
În munti înalţi până la nori,
Şi-n pajiştile verzi, diafane
Prezenţa Lui e printre flori.
O zi, ea povesteste altei zi
Fără de vorbe, făr’cuvinte,
Că-n existenta lor, de-a fi
Totu-i prezis de mai nainte.
Şi toate urmează unor legi
Perfect de bine întocmite,
Pe care poţi să le înţelegi
Dacă-n tăcere sunt privite.
Prin ele sunt multe minuni
Ce ochii minţii luminează;
E forţa Marii Înţelepciuni
Ce prin creaţie primează!
Căci creind cer şi pământ
Le-a introdus în veşnicie,
Prin legile ce prin Cuvânt
Le-a pus veşnică, temelie.
Priveşte izvoarele de apă
Ce din adâncuri clocotesc,
Care de mii de ani adapă
Şi-a lumii sete… potolesc!
Cu-a Lui putere le-a durat
Şi preamăresc în cursul lor,
În murmur paşnic şi curat
Pe Dumnezeu cel Creator.
De-aceea, eternă-nchinare
Cuvine-se… Tatălui Sfânt!
Şi cerul, şi pământ şi mare
Îl preamăresc, fără cuvânt.
Ele ne spun de-a Sa putere
Care rămâne neschimbată,
Prin măreţia-I, ce nu piere
Şi pentru veci, este arătată.
Flavius Laurian Duverna
