Miracolul Eternităţii
Miracolul Eternităţii
În timpul vieţii lui Adam, cum şi-a soţiei sale, Eva,
Stau sub semnu-unui miracol ca ei nu care cumva,
Să n-asculte de porunca, ce-atesta-acel pom oprit
Ne-având voie să mănânce, căci astfel, ar fi murit,
Şi-atunci s-ar fi-adeverit, miracolul spus în ,,ceva.”
Şi acest ,,ceva” de-ndată, după marea neascultare
A-nceput să-şi trâmbiţeze, prin fapte-acoperitoare,
Existenţa de ,,comando”, în firea lor transformată
Demonstrând c-acel miracol, a stopat viaţa creată,
Producând, o genune între ei şi Puterea creatoare.
Amândoi, Adam şi Eva, prin creare aveau puterea
Să reziste oricărei ispite, dacă îşi impuneau vrerea,
Nici o forţă din afară, n-ar fi putut să-i constrăngă,
Chiar nici o ispită cruntă, n-ar fi putut să-i înfrângă
Să le producă-o spărtură spre-a le-aduce desfierea.
Libertatea lor completă sta sub forma de-ascultare
Ca şi factor categoric, sfânt principiu-n consacrare,
Ce-aducea prin respectare făgăduinţa vieţii eterne,
Căci testul era trecut şi nimic nu-i mai putea cerne
Din starea cea dobândită, vrednici prin examinare.
Atunci soarta omenirii, lumii noi, ce-a fost create
Altfel s-ar fi derulat, cu dreptul, deja în eternitate,
Şi-n familia Universală, sub protecţia lui Dumnezeu
Şi-ar fi-ndeplinit menirea, ţintind sus spre apogeu,
Spre gloria Creatorului, din care şi-au viaţa, toate.
Şi-n atmosfera sublimă, cu centru-n Edenul sfânt
Când familia se înmulţea, alte Edenuri pe pământ,
Ar fi fost întemeiate, spre-a demonstra-n Univers
Că Domnul poartă o grijă, de al omului bun mers,
Spre-ai fi viaţa fericită, înălţându-şi vocea-n cânt.
Flavius Laurian Duverna
13 ianuarie 2011
