Natura şi Dumnezeu
ianuarie 20, 2010
Natura şi Dumnezeu
Totul, ce mişcă-n natură
Când te uiţi atent mereu,
Trezeşte-n mare măsură
Dragostea de Dumnezeu.
Slava Lui cea creatoare
Se observă, în fel şi fel,
Şi-a Sa măreaţă lucrare
Ne vorbeşte despre El.
Câmpii întinse-nverzite,
Pomii falnici, maiestoşi,
Cu coroane împodobite
Ei sunt atât de frumoşi!
Orice soi numit de iarbă
Ce pământul înveşmântă
Şi se unduie într-o salbă,
Inima, nespus o încântă.
Flori, ce zilnic înfloresc
Cu al lor plăcut parfum,
Norii, ce pe cer plutesc
Pe acelaşi, veşnic drum,
Ploaia ce udă pământul,
Raul alb când clocoteşte
Briza lină cum şi vântul,
Despre El, mărturiseşte.
Flavius Laurian Duverna
