Navigâmd spre Veşnicii
Navigând spre Veşnicii
…Navigând spre veşnicii,
Spre a Edenului grădină,
Noi am plecat cu bucurii
Si inima, de doruri plină.
Evanghelia, ne-a pregătit
Un loc sfânt, de navigare
Ce-atât demult l-am dorit,
Pe-nvolburata lumii mare.
Cu pânzele-ndreptate sus
Pe-ale vieţii întinse valuri,
La cârmă cu Domnul Isus
Vom întâlni, alte limanuri.
Se vor numi limanuri bune
Cu oaze scumpe, neştiute,
Şi despre care ni se spune
Ca încă sunt necunoscute.
Ceea ce ochiul – n-a văzut
Şi-urechea nici – n-a auzit,
Astfel e tot ce-a conceput
Acel, ce veşnic ne-a iubit.
Şi mintea nu şi-a închipuit
Ce măreţii sunt în minuni,
Ce pentru noi le-a pregătit
Puterea marii-Nţelepciuni.
Vorbirea este prea săracă,
Şi nici că poate să descrie
Acele lucruri ce-au să facă,
Să strălucească-n veşnicie.
Şi calea sfântă spre Eden,
Impetuos stă pe speranţă,
Stă-n abordarea altui gen
A vieţii sfinte-n siguranţă.
Un nou ideal, despre Lege,
Noi trebuie, să promovăm,
Un stil de viaţă, se-nţelege,
Acum putem să-l cultivăm!
Schimbarea lentă, nedorită
Peste putinţă de ne-ar pare,
Ea trebuie de-a fi-mplinită
Prin înnoire-n transformare.
Alegerea e doar a noastră,
Şi numai nouă ne-aparţine,
Şi pe planeta cea albastră
Este viabilă pentru oricine.
În hotărârea ce-o vom lua,
În cotitura ce-o vom face
Viaţa pentru-a ne schimba,
Vom regăsi, veşnica pace.
Eliberaţi de-orice pincipii
Prin deprinderi moştenite,
Să-nlăturăm a lor restricţii
Din calea vieţii-orânduite,
De Dumnezeu ca să traim,
Dragostea Sa-n eternitate,
Unde-n Edenul cel sublim
Din nou redate vor fi toate!
Să ne întoarcem, către El,
Şi El la noi se va întoarce,
Ca să ajungem sfântul ţel
Căci când zice, El şi face!
Numai El când porunceşte
Pe loc, viaţa prinde fiinţă,
Fiindcă Izvorul vieţii este,
Totul la El, este în putinţă.
Edenul – nu-i prea departe
Un singur lucru ni se cere,
Să lepădăm ce ne desparte
Să ne-nsuşim a lui mistere!
Şi navigând, spre veşnicii
Având speranţa ca ancoră,
Mergând pe-a apelor stihii
Isus Hristos, va fi la proră!
Flavius Laurian Duverna
