Noi, străini…
ianuarie 20, 2010
Noi, străini…
Noi străini când rătăceam
Fiindcă eram fără de Tine,
Doamne, liniştea n-aveam
Pe drumurile vieţii-n ruine!
Tot ce este în lumea mare
Cu-al ei farmec de plăceri,
Ne ţinea-n vaga-ncleştare
Care ne-strângea-n dureri.
Doamne, deşi nu departe
Te-aflai de noi, pe cărare,
Cugetam gânduri deşarte
La jertfa-Ţi cea salvtoare!
Dar în marea-Ţi bunătate
O! Tu ni Te-ai descoperit,
Ca Cel Sfânt ce ştie toate
Pentru că Tu ne-ai clădit!
La chemarea Ta duioasă
La prea sfânta-Ţi glăsuire,
Ne-am întors umili acasă
Şi-am dat vânt la rătăcire!
Liniştea prin pacea Sfântă
Doamne-acuma, am găsit,
Şi-n dragoste, inima cântă
Ne-ai iubit, ne-ai mântuit!
Flavius Laurian Duverna
