O, Doamne, ce frumos!…
O, Doamne, ce frumos!…
O, Doamne ce frumos e cerul
Când seara-i presărat cu stele!
Aş vrea ca să-i citesc misterul,
Din taina ascunsă, minţii mele.
Şi-acolo-n depărtările albastre
Să fiu aş vrea căt mai aproape,
Plutind în spaţii, printre astre
Şi printre sorii făr’ de noapte.
Gustând din viaţa cea sublimă
Prin cercul altor lumi…cereşti,
Să văd cum fiinţa mea infimă
Se plimbă-n zbor, fără caleşti.
Să simt că Doamne m-ai iubit
Prin Fiul Tău cel scump, Isus,
Când sus la Calvar,…răstignit,
Umil, ca Jertfă sacră S-a adus.
Din Golgota-a pornit sa curgă
Izvor de sânge…-ntru salvare,
Ca peste veacuri el să-ajungă
Să-I pot fi-un rod în ascultare.
Şi-ncorporat,…în rândul celor
Ce vor cunoaşte mari minuni,
Să-mi împlinesc nespusul dor
Că-n Jertfa Sfântă, ne aduni!
Spre gloria-Ţi ce ne-ai creat
Să-Ţi reflectăm prin caracter,
Să-Ţi dăm mărire…neîncetat
Slavă şi cinste-n scumpul cer!
Flavius Laurian Duverna
30 martie 2011
