O, Doamne, e atâta frumuseţe!…
O, Doamne, e atâta frumuseţe!…
O, Doamne, e atâta frumuseţe în harul Tău!
Şi-i atâta gingăşie, în iubirea Ta cea sfântă,
Că-mi trezeşte sufletul şi spre cer s-avântă
Plutind spre-alte sfere, eliberat de-orice rău,
Zburând spre-alte lumi, cu ceruri de-aramă
Unde-ndemnu-n Duh, îl simt că mă chiamă!
Lăsând jos, departe,-această vale-a plângerii
Unde-ai coborât, prin misterioasa întrupare,
Să aduci la-ndeplinire măreaţa răscumpărare,
Aş dori să intru,-n bucuria, ce-o arată îngerii,
Şi în coruri sfinte să-mi unesc cu ei cântarea
Sus pe plaiul cel ceresc să cântăm eliberarea!
Ei se bucură nespus, că la crucea din Calvar
Ca un Miel de jertfă viu, fără a Te-mpotrivi,
Dus ai fost ca oaia mută pentru-a se împlini
Planul cel de mântuire, prin preasfântul har,
Acordat din dragoste unei lumi în răzvrătire
Ce intrase-n vraja morţii la cedarea-n ispitire!
Prin izvorul sângelui, de la crucea răstignirii
Mântuirea Ta prin har, a fost viu prefigurată,
Prin iertarea păcătosului ce i-a fost asigurată,
Prin credinţa-n ispăşire în Jertfa neprihănirii,
Balsamul din Galaad, în unirea cu nard sfânt
Toate-ntruchipând Iubirea, arătată în Cuvânt!
Flavius Laurian Duverna
29 decembrie 2011
