O, Dumnezeule Preasfânt!
O, Dumnezeule Preasfânt!
O, Dumnezeule Preasfânt,
Tu din ceruri priveghezi
Peste tot ce guvernezi,
Peste acest întins pământ,
Şi tot ce se-ntâmplă vezi!…
Prin Duhul, Tu ei aminte,
Lumea-ntreag-o cercetezi
Să obervi cine sunt trezi,
Şi se scrie în cărţi sfinte…
Timpul de har îl scurtezi!
Zilele, ce-s tot mai grele
Zboară repede ca gândul,
Cu putere-ngroasă rândul…
Faptele-n gândiri rebele
Se înmulţesc ca şi prundul.
Pare mai mult ca oricând
Că lumea-n al ei progres
Nu-şi cunoaşte al ei mers,
Leapădă cel mai pur gând
Prin declinu-i spre regres.
Când cunoştinţa va creşte,
E scris prin Duh în Cuvânt,
Prin profetul Tău cel Sfânt,
Soarta lumii, se sfârşeşte –
’Ncheindu-se pe pământ.
Şi-astfel, Daniel a înţeles,
Omul prea scump şi iubit
Despre-al timpului sfârşit,
Privind cu-amplu interes
Cum el strict, va fi-mplinit.
Flavius Laurian Duverna
01 martie 2012
