O, minune scumpă!…
O, minune scumpă!…
O, minune scumpă şi sublimă
Ce-ai coborît din ceruri ‘nalte
Ca inima-mi de cânt să salte,
Din spre-ntuneric, la lumină
Mărind iubirea-Ţi cea divină,
Fiinţa-ntreagă, să-mi tresalte!
În ea m-ai prins sacră minune
Să pot gusta din mântuirea
Ce-ai dat-o prin neprihănirea,
În jertfa pentru-ntreaga lume
Ce-n veci de veci nu va apune
Vestindu-Ţi slava şi mărirea!
O, minune sfântă atât de dulce
Îmi eşti pe calea cea aleasă,
Şi tot mereu eşti mai frumoasă
Când revăd jertfa de la cruce
Cum mântuirea lumii-aduce,
Prin dragostea-Ţi maiestuoasă!
Mă plec în sfântă reverenţă
În faţa Ta, scumpă minune,
Cu mulţumire-n îchinăciune,
Că din păcat, eu am clemenţă,
C-am căpătat har şi-asistenţă,
Din foc ieşind, ca un tăciune!
Flavius Laurian Duverna
08 septembrie 2012
