Pe calea sfântă a credinţei
Pe calea sfântă a credinţei
Pe calea sfântă a credinţei
De-aş fi-o bobiţă de muştar,
Doamne, aş creşte în har
Spre treptele făgăduinţei,
Urcând pe culmea biruinţei
La pas cu gândul temerar!
Pe calea sfântă a credinţei
De-aş-o fărâmă de aluat
Aş creşte pentru frământat,
Ca prin efortul străduinţei
Pâinea cea abă a stăruinţei
Să se dezvolte, ne-ncetat!
Pe calea sfântă a credinţei
De-aş şti o nestemată rară
De-o preţuire foarte clară,
Prin posedarea cunoştinţei
Şi prin efortul stăruinţei,
Aş cumpăra acea comoară!
Pentru că-n ţarina ascunsă
Ea îşi păstrează preţuirea
Ce constă în neprihănirea,
De mintea mică nepătrunsă
La Golgota fiind străpunsă
S-aducă lumii, mântuirea!
Flavius Laurian Duverna
16 noiembrie 2012