Pentru că Doamne!…
Pentru că Doamne!…
Pentru că Doamne m-ai ajutat
Din marea lumii de păcate,
Ca să cunosc sfânta dreptate
Prin jertfa-n care Tu Te-ai dat
Pe Calvar sus, să fii ‘nălţat,
În veci meriţi laudă-n toate
Că Te-ai supus la nedreptate
Şi moartea chiar a-I suportat!
Pentru că Doamne m-ai lămurit
Că viaţa aceasta n-are sens
Dacă-i trăită, nu-n consens
Cu-adevărul, ce-ai stabilit,
Şi pentru care Te-ai jertfit,
Să poţi s-aduci prin înviere
Cea mai scumpă conciliere,
În veci de veci, meriţi slăvit!
Pentru că Doamne m-ai ocrotit
Şi-n viaţa sfântă de credinţă
Mi-ai purtat paşii-n biruinţă,
Pe drum să nu cad istovit
Sub lovituri şi-n strâmtorări
Ce le-am primit peste măsură,
Meriţi, s-am laudele-n gură
Că m-ai salvat, din încercări!
Pentru că Doamne m-ai luminat
Din negură mare şi-ntuneric,
Din orizontul vag, himeric
Şi-un alt concept am învăţat,
De cât acel ce-aveam în haos
Când nu ştiam de mântuire,
Meriţi în veci laudă, cinstire,
Şi închinare-n scump prinos!
Şi-am să Te laud Doamne Sfânt
Din toată fiinţa-mi şi cugetul,
Din toată inima-mi şi sufletul,
Cât voi trăi pe-acest pământ,
Pentru dragostea cea mare
Ce-ai arătat-o prin jertfirea,
Să pot avea-n veci mântuirea
Prin Fiul Tău, preţ de salvare!
Flavius Laurian Duverna
06 decembrie 2012
