Picături ale Mâniei
Picături ale Mâniei
Din patru puncte cardinale
Se încinge vuiet de furtuni,
Ce prăpădesc în a lor cale
Pământul plin de-opresiuni.
Din Răsărit, până-n Apus,
Şi din Sud la Miazănoapte,
Vin veştile că s-au produs
Nenorociri, pe neaşteptate.
Dela seismul grav, gigantic,
Din Pacific cu val Tsunami,
Până la ţarmul din Atlantic
Pământul strânge bolovanii.
Îşi mai adună din dărâmări
Partea din el pusă în tipare,
Dezagregată-n frământări,
De focul magmei arzătoare.
Pe de-altă parte…- uragane,
Şi vânturi aprige, în furtuni,
Cum şi cumplitele cicloane
Fac numeroase stricăciuni.
Prăpădul ce-a lăsat Katrina
În lumea-n care-acum trăim,
A demonstrat, c-acolo vina
Îşi ajunsese punctul maxim.
Apoi a urmat Rita succesiv,
Prin pustiiri mari şi întinse,
Iar Wilma, a şters definitiv
Chiar totu,-n zonele atinse.
Şi cutremurul din Pakistan,
Cu mii de morţi şi de răniţi,
Parte a fost, ’n-acelaş plan
Al judecăţilor prin suferinţi.
Pământu-i plin de violenţă
Şi fierbe-n groaznice terori,
Care sporesc, în existenţă
Împrăştiind spaime şi fiori.
Să nu uităm că Dumnezeu,
Cu judecăţi vrea să atragă,
Atenţia lumii, când mereu
Ele ating, planeta întreagă.
Metropolele mari şi vestite
Conrupte-n dezmăţ şi orgii,
Sunt primele, care-s lovite
De mari şi groaznice urgii.
Dar toate sunt doar picături
Din prea marea Sa răbdare,
Şi peste oameni vin frânturi
Cu scop unic de-ndreptare.
El nu ar vrea ca ei să piară
’Nainte, făr’să fie avertizaţi,
Şi prin voinţa Lui cea clară
A semnelor, îi vrea salvaţi.
Şi când nimic nu va mai fi
De-ai mai putea îndupleca,
Să se-ntoarcă spre-a primi
Cuvântul, de-a se îndrepta,
Atunci,… sentinţa va fi dată
Şi harul Său cel sfânt retras;
Atunci dreptatea-n judecată
Va izbucni-n cumplitul ceas.
Acum prielnic e momentul
Sunării… întru redeşteptare,
A dirija-n alt sens curentul
Unei treziri, spre cercetare!
Flavius Laurian Duverna
