Poate…
Poate…
Poate-n viaţa aceasta Doamne, niciodată
Nu voi înţelege totul, şi nici n-oi pricepe,
De ce-n planu-Ţi sfânt, viaţa poate-ncepe
Prin dureri amare, printr-o crudă soartă,
Ce-o loveşte-n plin, după ce-a fost dată?
Poate-n viaţa aceasta Doamne, e de-ajuns
Să-Ţi cunosc voinţa pentru-a mă conduce,
Pentru-a aprecia harul, şi iubirea-Ţi dulce
Ce-mi şopteşte-n susur cum ea a pătruns,
În inima-mi frântă, ca să-mi dea răspuns!
Poate-n viaţa aceasta Doamne-am învăţat
Cum prin suferinţă omul, l-ai atras la Tine,
Că-n dureri, necazuri, viaţa-mi-Ţi-aparţine,
Căci la crucea Golgotei m-ai răscumpărat
Şi prin jertfa-Ţi mare m-ai scos din păcat!
Poate-n viaţa aceasta Doamne, mă-ntristez
Pentru mulţime de lucruri ce nu le pot face,
Căci astfel mi-e scris, şi-i zis prin soroace
Să rabd în tăcere, să sufăr, să nu dezertez
Ci mergând pe drumul vieţii, să mă corijez!
Flavius Laurian Duverna
28 noiembrie 2012
