Răsplătire
Răsplătire
La noi, aici, din cerul sfânt
Tu ai venit, Isuse Doamne!
Şi ai trăit pe-acest pământ
Împlinitor…al multor taine.
În loc de imnuri şi-osanale
Cum îngerii, toţi Îţi cântau,
Te-au sufocat dureri şi jale
Prin oameni răi ce Te urau!
În cer ai fost cu Dumnezeu,
Pe al Său scaun de domnie,
Şi-nveşmântat în curcubeu
Veneai din marea veşnicie.
La noi ai fost Omul durerii,
Străin, şi-n seamă nebăgat,
Cel ce ai dus, jugul poverii
Al lumii de sub greu păcat.
În cer, erai Etern Cuvântul,
Dela început cu Dumnezeu,
Acel ce-Şi ţine legământul
Din veacuri veşnice mereu.
La noi, ai fost Cel neprimit
De cei ce nu Te-au înţeles,
De acei ce Te-au batjocorit
Atât de mult, şi-aşa de des!
În cer, erai Conducătorul
Peste oştirile de îngeri mii,
La noi ai fost tulburătorul
Celei mai ample împărăţii.
Bolnavii, când ai vindecat
În boli şi chinuri ce aveau,
Şi morţii toţi,…ce-au înviat
Erau dovezi ce Te-acuzau!
Ce legi Romane, -ai violat
Când tuturora, făceai bine?
La ce răscoale, -ai instigat
Alinând mamelor suspine?
Când orbilor, le dai vedere,
Când la cei surzi le dai auz,
Şi celor slabi, le dai putere,
Ce legi călcai făcând abuz?
În cea mai stupidă cruzime
Te-au urmărit, prin răutate,
Să Îţi plătească pentru bine
Cu duşmănia pân-la moarte.
Însă-ai răbdat, şi-ai suferit
Şi sus la Golgota pe cruce,
Le-ai dovedit cât I-ai iubit
Salvarea pentru-a le aduce.
Sub chinul morţii când erai
Pe cruce-ntre pământ şi cer,
Nu-nţelegeau, că Te luptai
Cu-acel care a fost Lucifer.
Când ai cerut cu glasul stins
Între chinuri: ,,Mi-este sete!’’
Atunci în grabă Ţi-au întins
Oţet, nu apă, într-un burete.
Când ultimul cuvânt ai spus
’Naintea morţii:,,S-a sfârşit!’’
Oştiri de îngeri, din cer sus,
Cum şi-alte lumi au tresărit.
Abia atuncea, s-au convins
Că Lucifer cu-a sa dreptate,
El pentru veci, a fost învins
Descoperind cruda laşitate!
Flavius Laurian Duverna
