S-ajung odată…
S-ajung odată…
S-ajung odată-n sfânta ţară
Cu-a ei Cetate sclipitoare,
Cu străzi de aur lucitoare
Unde e veşnic primăvară,
Acolo, viaţa în ritmul ei
Vesteşte scopul Dragostei
În fericirea ce-o-nconjoară.
S-ajung odată-n sfânta ţară
Cu-ale ei plaiuri veşnic verzi,
Ori-încotro priveşti şi vezi
Minuni de-o frumuseţe rară,
Minuni ce nu se pot descrie
Ce-s vrednice de veşnicie,
Şi cu nimic nu se compară.
S-ajung odată-n sfânta ţară
Cu pomul şi cu râul vieţii,
Ce-mpart misterul tinereţii
Ce alţi factori îl perturbară,
Când a intrat păcatu-n lume
Nemailăsând loc de cutume,
Şi-l voi cunoaşte-ntâia oară.
S-ajung odată-n sfânta ţară
Ce-i demnă de minunăţii,
Pentru ai ei preasfinţi copii
Din lumea cea anterioară,
Care-au trecut greul cercării
Prin Hristos, jertfa salvării,
Cu moartea-I extraordinară.
S-ajung odată-n sfânta ţară
Prin cea mai scumpă jertfire
Să-mi poată da mântuire,
Coborând în fapt de seară
Într-un mormânt gata săpat,
De unde în slăvă, a înviat
’Nălţându-se, la ceruri iară!
Flavius Laurian Duverna
02 februarie 2012
