Să merg cu Tine!…
Să merg cu Tine!…
Să merg cu Tine, o, Isuse!
Şi răspuns, l-a Ta chemare,
Să Te-ascult, la cele spuse
Privind măreaţa-Ţi lucrare!
Să-Ţi urmez pe malul mării
Printre pescarii cei voinici,
Din zori la pragul înserării
Când ai să-Ţi cauţi ucenici.
Să fiu aproape, lângă Tine!
Înconjurat de gloate multe,
Sorbindu-Ţi vorbele divine
Şi dornice mereu s-asculte.
S-aud vorbind de împărăţie
Că este aproape, se întinde,
Şi haru-Ţi sfânt, cu bucurie,
Cum păcătoşii toţi cuprinde.
Să fiu cu Tine, printre fraţi
Explicând vestea cea bună,
La cei trudiţi, şi nemâncaţi
Cu ucenicii de-a-mpreună.
Şi când în lanul cel de grâu
Vor rupe spice să mănânce,
S-aud cuvântu-Ţi ca un râu
Ce clipoceşte-n susur dulce.
Să văd cum cauţi în răbdare
Să-i scapi de reaua-nvinuire:
Căci ei în Sabat, fac lucrare
Rupand spice pentru hrănire.
S-aud c-ai vrea să înţeleagă
Că Ziua Sfântă nu-i călcată,
Şi că de-acuma se dezleagă
De tot ce-a fost împovărată.
Şi să-nţeleg, ce însemnează:
,,Milă voiesc,’’ de la oricine,
Pentru acei care-Ţi urmează
Voind ca să stea lângă Tine!
Să Te aud, cum le-aminteşti
Ispititorilor mârşavi, să ştie,
Căci Domn al Sabatului eşti
În veci de veci din veşnicie!
Flavius Laurian Duverna
