Să vii, Isuse!…
Să vii, Isuse !…
Să vii Isuse, să vii în curând
Că şase mii de ani’s-aproape;
Copii Tăi Te chem plângând
Şi ne-ntinaţi, ei vor să scape,
De răul tot ce-l văd curgând,
Ca şi-un potop toate-necând
Pamântul, prin noian de ape!
Acum ei sufletul îşi chinuiesc
De atmosfera grea, presantă,
De tot ce-i rău, şi-l asândesc
Prin pregătirea sfântă, înaltă,
Ce tot mai mult desăvârşesc,
De-aceea Ţie-Ţi mulţumesc,
Că e deschisă-a vieţii poartă!
Să vii Isuse, căci Te-aşteaptă
Ai Tăi urmaşi, mult prigoniţi,
Ce prin cuvântul lor şi faptă
Sunt martori trezi în suferinţi,
Urcând pe calea cea dreaptă
Vestind a Ta sfântă răsplată,
Ei stau…ca străjeri neclintiţi.
-Mai e oare, mult din noapte?
-Mai e,… până-n ivit de zori?
L-aceste-ntrebări prin şoapte,
Ei dau răspuns, ca veghetori:
-Va fi spre dimineaţă, noapte,
Şi holdele ce-s albe,-s coapte
Şi-aşteaptă în lan secerători!
Flavius Laurian Duverna
