Sonet de Iarnă
august 23, 2012
Sonet de Iarnă
Din cerul negru, înnorat cu-aspect de iarnă
Cad fulgii albi de nea peste pământul rece,
În zbor s-aude-un croncănit de corb ce trece
Şi croncănitul său sinistru, sună ca o goarnă.
În anotimpul iernii, zile multe vom petrece
Văzând cum norii negri continuă să cearnă
Încărcătura lor ce iute pe pământ o toarnă,
În măiestria lor ce nimeni n-o poate întrece.
La munte, peste tot, pe şesurile din câmpii,
Mantia albă de zăpadă în troiene se întinde,
Pe derdeluş, veseli, apar o droaie de copii;
Rotindu-ţi achii peste tot cât poţi cuprinde
Vezi, că-i numai alb, şi-n glasurile lor argintii,
Citeşti cu nostalgie, ce bucurie îi surprinde.
Flavius Laurian Duverna
15 decembrie 2011
