Sonet de Noiembrie
Sonet de Noiembrie
I
Cu peisajele triste şi goale, s-a sfârşit Octombrie!
Pe cerul cel plumburiu au trecut cocorii-n cârduri;
După soiuri diferite şi-alte păsări rânduri, rânduri,
Încheiatu-şi-au plecarea, pân-a început Noiembrie.
Vremea-i rece şi în casă, cufundat în jilţ pe gânduri
Meditezi, că-n zbor trec toate. Cu nespusă nostalgie,
Îţi aminteşti din trecutul, cu-al lui timpi de bucurie
Când priveai la pârâiaşe, cu apa sărind pe prunduri.
Anotimpurile calde, o, sunt plăcute, sunt frumoase!
Şi prin grija lui Dumnezeu, ele-aduc pentru hrănire
După munca prin sudoare, roade multe şi gustoase,
Care-l bucură pe primitor, că-anul i-a adus rodire,
Că le-a strâns cu migăleală, din câmpiile mănoase
Hrană s-aibă din destul, Domnului dând mulţumire.
Flavius Laurian Duverna
02 noiembrie 2012
