Sonetul Primilor Martiri
Sonetul primilor Martiri
Când umbla cu ucenicii, Domnul Isus i-a-nştiinţat
Că atunci când vor fi singuri, ei vor fi şi prigoniţi;
Pe lângă faptul acesta, unii, vor fi chiar şi omorîţi
Din prcina Numelui Său, Mântuitor veşnic Împărat.
El a vrut ca să-i prevină că-n a lor viaţă de-oropsiţi
Nu vor fi în siguranţă pe-acest pământ blestemat,
Căci aici domneşte Lucifer, având titlul de-Apostat
Cel care le va produce, multe, necazuri şi suferinţi.
După ce-au primit puterea Duhului ce Sfânt ceresc,
Diaconul Ştefan a fost întâiul, martir cu pietre ucis,
Pentrucă vorbea puternic, de harul Dumnezeesc!
Apoi, de sabia lui Irod, a căzut Iacov, cel proscris
Fiind martiru-al doielea, prin curaj duhovnicesc,
Mărturisind pe Mesia, cum în Scripturi se-flă scris.
Flavius Laurian Duverna
11 iulie 2012
