Spre Galaxii
Spre Galaxii
Doamne privind către stele
Seara, când este în amurg,
Mă prinde dorul pân-la ele
Să pot cândva ca să ajung.
Să pot zbura în constelaţii,
…- Minuni ale puterii Tale –
Ce le-am nutrit în aspiraţii
Născute-n cânt de osanale.
În spaţii, ce au fost râvnite
Să navighez atunci cântând,
Spre Galxiile, ce întocmite
Ele-şi spun faima existând.
Şi tot mereu prin Universul
Care-i nespus de nesfârşit,
Să-i pot cuprinde înţelesul
Căci Tu eşti cel ce l-ai zidit
Şi că-n puterea-Ţi el se ţine
Şi-n sfera lor toate plutesc,
Prin forta-Ţi ce Îţi aparţine
Şi drumul lor le-orânduiesc.
Prin legile ce le-au fost date
Ele din mers spun că viază,
Căci legile-s fixe-n dreptate
Şi veşnic, căile-şi urmează.
Şi peste legi, eşti Tu mereu,
Fiinţă de-a-pururi Supremă,
Cu-al dragostei etern nucleu
Din veşnicii sacră Emblemă.
Şi astfel, vei rămâne în veci
– Neschimbător, Nemuritor,-
Cel ce eşti Alfa, ce nu treci,
Şi-Omega, veşnic Creator!
Flavius Laurian Duverna
