Spre Golgota, urca trudit
Spre Golgota, urca tudit
Spre Golgota, urca trudit
Cu crucea-n spate, obosit,
Isus Hristos cel întrupat
Recunoscut de Duhul Sfânt
Ca Fiu al Tatălui Preasfânt,
În jertfa-n care El S-a dat.
Spre Golgota urca Calvarul
Sorbindu-Şi cupa cu amarul
Păcatului din omenire,
Ce trebuia toată s-o bea
Mărturisind cum dragostea
Poate aduce mântuirea.
Spre Golgota în plâns şi jale
Al fiicelor mergând pe cale
Jelind amarul tragediei,
Cum moare Cel Nevinovat
Cel, ce n-are niciun păcat
Condamnau forţa infamiei.
Strigătul lor cel disperat
Pe Domnu-atunci L-a afectat,
Şi El le-a dat o mângâiere
Să-şi plângă pe ai lor copii
Căci vor veni, zile pustii
Cu lacrimi multe şi durere.
Căci dacă copacul verde
Este tratat precum se vede,
Ce se va face, de îndat’
Acelui care n-are frunze,
Care-a pierdut orice resurse
Şi care complet s-a uscat?
Flavius Laurian Duverna
21 octombrie 2012
