Spre înălţimi
ianuarie 26, 2010
Spre înălţimi
La-a Ta chemare ce-n iubire
M-ai invitat cu glasul blând,
O, Isuse drag, Tu ca-ntărire
Îmi dai puteri, fiind plăpând.
Şi voi urca sus, spre înălţimi,
Tot mai aproape, către Tine,
Scăpat din negre întunecimi
Prin harul sfânt, care mă ţine.
Să fiu cu Tine-n veci de veci
In orice vreme şi-ori şi unde,
Şi prin necazuri, de mă treci
Puterile-mi, n-or fi plăpânde.
Şi mult mai sus, înspre zenit,
Să mă îndrept spre ţinte noi,
Spre rugu-arzând, nemistuit
Ce-nalţă-n flăcări, viu şuvoi.
S-ascult glasul sfânt, ceresc
Ce-n susurul liniştit cheamă,
Să-azvârl tot ce e pământesc
Şi să mă-apropii, fără teamă.
Căci Doamne Tu mă iubeşti,
Şi-ai coborât din slăvi senine,
Din viaţa Ta, să-mi dăruieşti
Să pot sta veşnic lângă Tine!
Flavius Laurian Duverna
