Te-am aşteptat!…
Te-am aşteptat!…
Te-am aşteptat cu drag… după făgăduinţă,
Că ai să vii şi-n casa mea, Doamne Isuse!
Şi poarta Ţi-am deschis-o având credinţă
Că vei veni curând conform cu cele spuse.
M-am pregătit din timp, şi am făcut curat
Îndepărtând gunoiul tot şi strâns grămadă,
Şi-n fiecare zi, aşa cu dor Te-am aşteptat,
Şi sufletu-mi dorea nespus ca să Te vadă!
Doream să Te primesc, în scumpa bucurie
Când vei veni şi-n casa mea cea pregătită;
Cu gândul limpede şi plin de dulce veselie,
Să fiu în ziua aceea mare, cea mai fericită!
Şi-ntr-adevăr, când ai bătut încet la poartă
Şi am ieşit nădăjduind cu drag a Te vedea,
Erai un biet sărman, lovit de-amară soartă,
Ce adăpost şi ajutor, cu glasul stins cerea.
Şi chiar atunci, îndată, mi-am adus aminte
De-acele vorbe, pe care Le-ai rostit odată,
,, Cine primeşte-un nevoiaş, să ţină minte,
Pe Mine Mă primeşte, şi-I voi da răsplată!’’
Şi cât m-am bucurat, căci ai venit la mine,
Prin cel sărac… ce-avea nevoie de-ajutor!
În toată ziua-aceea, m-am gandit la Tine,
Că vii şi azi, la cel ce Te aşteaptă doritor!
Flavius Laurian Duverna
