Te cheamă…
Te cheamă…
Te cheamă astăzi, ca să vii,
S-aduci Doamne mântuirea,
În lacrimi multe-ai Tăi copii
Dornici, de-a trăi întâlnirea.
Cu toţii vor, ca să Te vadă
Când Tu veni-vei în mărire,
Şi la picioare, ei să-Ţi cadă
Să Ţi se închine, în smerire.
Şi atunci, va fi acel puseu
O! din mii de inimi ca salut:
– ,,Iată, acesta-I Dumnezeu,
În care noi ne-am încrezut!”
Prin bucurie-or să tresalte
În melodii de imnuri sfinte
Şi-n cântece şi note înalte,
Ce n-au cântat mai înainte.
Să Te slăvească, -ne-ncetat
Cu-aceiaşi candidă ardoare,
Căci Tu pe palme I-ai săpat
Să-I porţi în lumea viitoare.
În trupu-Ţi, pe cruce frânt,
Sunt semne vii ca mărturie,
Că-n lupta dusă pe pământ
Tu-ai triumfat pentru vecie.
De-aceea iar, când ai să vii
În slava Ta, şi în strălucire,
Vei demonstra l-ai Tăi copii
C-ai fost Garant în izbăvire.
Căci semnele vii purtătoare
La cap şi-n coasta împunsă,
Precum la mâini şi picioare,
Vor indica, jertfa străpunsă.
Ele, vor fi-o eternă mărturie
Că-n lupta dusă pe pământ,
Păcatul, şi-a putut să-nscrie
Semnele sale-n trupul Sfant.
Dar viaţa-Ţi n-a putut reţine
În vraja morţii-osânditoare,
Şi-ai luat iar, ce-Ţi aparţine:
Puterea-n veci nemuritoare!
Flavius Laurian Duverna
