Trec zilele…zburând
decembrie 17, 2010
Trec zilele…zburând
Trec zilele, parcă zburând
Şi de sfârşit ne-apropiem,
La porţi închise aşteptând,
Isus bate, sa-I deschidem.
El e însoţit de pacea sfântă
Cu drag s-o-mpartă tuturor,
Şi peste-orice inimă frântă
Balsam să toarne, alinător.
Glasul Său întruna cheamă
Pe cei trudiţi şi împovăraţi,
La El să vină, făr’de teamă
Din păcat, spre-a fi salvaţi.
O! cu toate apelurile scrise,
Mult trâmbiţate pe pământ,
Sunt inimi care stau închise
Nu primesc Cuvântul sfânt!
Nu-i preţuit, timpul de har
De-a-ne-ntoarce-n umilinţă,
Când servii Domnului apar
Chemându-ne, la pocăinţă.
La strigătul Dragostei sfinte
Care răsună-n lung şi-n lat,
Sunt puţini ce iau aminte,
Care răspund, cu-adevarat.
Flavius Laurian Duverna
10 decembrie 2010
