Trecut-au anii…
Trecut-au anii…
Trecut-au anii rând pe rând
Şi-adăugându-se la număr,
Când îi priveşti de peste umăr
Te întrebi: – Atâţia-s, când,
Pe cale de neîntors s-au dus
Cu bucurii sfinte ce-au apus?
Şi tot gândind, la numărare
Azi mi se pare c-au zburat,
Aşa de repede, şi au lăsat
În mersul vremii, trecătoare
Amintiri, ce trec prin spaţii,
Trezindu-mi în suflet vibraţii.
Trecut-au anii, luând cu ei
Din anii scumpi ai tinereţii
Cel mai drag tablou al vieţii,
Misterul sacru al Dragostei
Cu forţa lui de vervă plină,
Spre-a gloriei culme Divină.
Şi dacă ani trecând s-au dus
Credinta-n suflet mi-a rămas
Pân-voi ajunge odată, acas’
În patria sfântă, cea de sus
Unde doar Dragostea va fi,
Şi unde cei sfinţi, vor locui.
Flavius Laurian Duverna
25 decembrie 2011