Tu m-ai chemat…
Tu m-ai chemat…
Atunci, când eram lângă Tine
În Ghetsimani seara-n grădină,
Isuse Doamne, ai pus în mine
Sămânţa, să crească deplină!
Ai vrut în drumul spre Calvar
Să Te urmez, pe lângă gloate,
Să pot să vad, crudul coşmar
Ce-l răbdai cu crucea-n spate.
În chinul ce-l duceai spre cota
Nespuselor, de grele suferinţi,
Tu m-ai chemat, şi la Golgota
La plecăciunea marei umilinţi.
Şi-am înţeles că-n dezbrăcare,
În forţă, de hainele ce le aveai,
Sosise ceasul, ce-n crucificare
Ca mielul cel de jerfă aşteptai!
Când piroanele, toate pe rând
Înfipte-au fost cu rea cruzime,
În trupu-Ţi fraged şi plăpând,
O, Doamne, ai privit la mine!
Privirea scumpă m-a străpuns
Căci chiar pentru păcatul meu,
La Golgota,…în jertfă ai ajuns,
Te-ai despărţit de Dumnezeu!
Flavius Laurian Duverna
