Tu mi-ai purtat Doamne de grijă!
Tu mi-ai purtat Doamne de grijă!
Tu mi-ai purtat Doamne de grijă
Din ziua naşterii-mi, cele fireşti,
Şi, deşi nu sunt, decât o schijă
De proiectil spart, mă copleşeşti
Prin dragostea…ce-mi dăruieşti.
O! trăindu-mi viaţa ce mi-ai dat
Galeş, am cunoscut al ei suspin,
Spre Tine-atunci m-am îndreptat
Cu-n gol în suflet, vrându-l plin
De-al Tău cuvant, sfânt şi divin!
Pe-al vieţii drum Tu m-ai purtat
Şi-asupra-mi ai vegheat întruna,
De am fost trist, m-am consolat
Cu-al Tău cuvânt…întotdeauna
Luptându-mă, să-nving furtuna.
Cu mine-ai fost în mersul vieţii
Prin vremi cu ploaie şi furtună,
Trecând prin norul greu al ceţii
Când toate vreau să mă răpună,
Spre cer, pornit-am…împreună!
Si-am cunoscut cu drag iubirea
Ce sus la Golgota, Ea S-a jertfit,
Pentru-a-mi vesti, că mântuirea
Prin chin de moarte a-ndeplinit
Iertarea, păcatu-mi fiind ispăşit!
Flavius Laurian Duverna
30 mai 2011
