Unde-aş fi Doamne?…
Unde-aş fi Doamne?…
Unde-aş fi Doamne, fără Tine,
Pe-acest pământ ce-s peregrin,
Pe-acest pământ unde-i suspin
Şi-unde nimic, nu-mi aparţine,
Căci călător sunt şi sunt străin?
Şi ce m-aş face-n lumea largă
Pe-ale ei căi, de plăceri pline,
Prin încercări, şi-amăgiri fine
Ce vor voinţa să mi-o spargă,
De n-ai fi Doamne lângă mine?
Unde Doamne, mi-aş întoarce
Paşii pribegi, din drumul greu,
Când sub sclipiri de Curcubeu
De n-ai fi Tu, să-mi oferi pace
Ce trist ar fi-atunci duhul meu!
Străin aş fi…complet de Tine!
Şi prin prăpăstii, prin viroage,
Ce glas ar fi, să mă mai roage
S-ascult chemări sfinte, divine,
Să simt că dragostea m-atrage?
Şi unde Doamne al meu gând,
Să mi-l îndrept în ceasuri rele,
De n-ai fi Tu-n… clipele grele
Ca să mă mângâi rând pe rând
Prin harul cel plin de mistere?
Şi ce n-aş face o Doamne Bun
Să mi Te ştiu de mine-aproape!
De-ar fi să trec, prin foc şi ape,
În piept s-am dorul cel străbun
Şi-n sufletu-mi, iubirea Agape!
Flavius Laurian Duverna
21 mai 2011
