Verdictul Iubirii
Verdictul Iubirii
Când Domnul Şi-a arătat
În Paradis iubirea-I mare,
Omul… ştia despre păcat
Cunoscând trista apăsare.
Deşi…el fusese avertizat
Că Lucifer, răsculătorul,
A fost din ceruri alungat
Şi-ar putea fi, ispititorul,
Adam şi Eva…n-au putut
Ca să biruie marea ispită,
Căci amândoi ei au căzut
Din starea lor neprihănită.
N-au rezistat, la ispitirea
Lui Lucifer, cel travestit,
În şarpele ce cu vorbirea
Pe Eva, prima, a amăgit.
Pe Adam, – nu a fost greu
De-al învinge-n încercare,
El a respins pe Dumnezeu
Şi viaţa cea… nemuritoare.
Cerul întreg, îi deplângea,
Fiind supuşi sub osândire
În moartea ce se scurgea
Înlocuind zilnic a lor fire.
Veşmântul cel strălucitor
De-o aureolă înconjurat,
Ce străjuia împrejurul lor
Instantaneu s-a depărtat.
Speriaţi de-a lor înfăţişare
Au cugetat să se ascundă,
Şi la a Domnului chemare
Ei evitau să mai răspundă.
Cosând frunze de smochin
Prin şorţuri ei s-au învelit,
Gândind că-n planul divin
Veşmântul lor va fi primit.
Domnul atunci, a respins
Lucrarea lor după cădere,
Şi în dreptate i-a convins
C-or şti de plâns şi durere.
Îmbrăcămintea lor săracă
Din frunze a fost înlocuită,
De Domnul ce ştia să facă
O alta,-n vremea potrivită.
Atunci le-a dat făgăduinţa
Că în cumplita vrăşmăşie,
În luptă-avea-vor biruinţa
Prin Sămânţa, ce-o să vie.
Au trebuit ca să privească
La timpu-acela îndepărtat,
Când viaţa avea să renască
Peste-al blestemului păcat.
Şi când la ceasul împlinirii
În ceruri sus, timpu-a sosit,
Hristos, Sămânţa izbăvirii,
El S-a întrupat, şi-adeverit.
Sămânţa aceasta e Iubirea
Ce a crescut, ca un Lăstar,
Prinzând în funii omenirea
Prin jertfa sfântă la Calvar.
Şi în măreaţa Sa-mplinire
El S-a luptat cu precădere,
Spunând că viaţa-n jertfire
Va fi prin moarte, înviere!
Prin anii ce s-au numărat
În secole formând milenii,
Făclia-I sfântă, a luminat
Multe veacuri de vecernii.
Ea, a împlinit făgăduinţa
Prin forţa răului zdrobită,
Anulând pe veci sentinţa,
A morţii ce-a fost biruită.
Atât de scumpă şi întinsă,
Atât de sfântă şi măreaţă,
Nu a putut să fie învinsă,
Iubirea iar, ne-a dat viaţă!
În veci ne-a adus biruinţa
De mii de ani în aşteptare,
Luând asupra Sa sentinţa
Expusă-n jertfa salvatoare.
Flavius Laurian Duverna
